În ce situații și condiții pot interveni fiecare din ele?

 

Cele două tipuri de răspundere, atât cea contractuală, cât și cea delictuală au la bază obligația de reparare a prejudiciului rezultat în urma săvârșirii unui fapt ilicit prejudiciabil.

În cazul răspunderii contractuale acest fapt este reprezentat de neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a unei obligații asumate printr-un contract iar în cazul răspunderii delictuale de fapta ilicită în general sau delictul civil.

Altfel spus, declanșarea mecanismului răspunderii civile contractuale va opera în cazul existenței unui contract, iar răspunderea civilă delictuală a unei fapte ilicite extracontractuale, ambele tipuri de răspundere, având ca scop principal repararea prejudiciului cauzat de încălcarea unei obligații.

 

Care sunt soluțiile de tip remediu în cazul încălcării sau neexecutării obligațiilor contractuale?

 

Un prim remediu al neexecutării obligațiilor contractuale, este reprezentat de posibilitatea creditorului de a cere sau de a trece la executarea silită în natură.

Aceasta poate fi făcută pe două căi, respectiv creditorul poate solicita constrângerea debitorului în vederea îndeplinirii de către acesta a obligației în natură sau poate executa obligația de a face pe contul debitorului.

În concret acest remediu al neexecutării obligațiilor contractuale are în vedere situațiile privind, executarea silită în natură prin predarea unor bunuri mobile sau imobile sau executarea altor obligații de a face sau de a nu face.

În cazurile reglementate prin norme speciale, creditorul trebuie să se adreseze instanței de judecată pentru a obține executarea obligației de a face, care incumbă debitorului.

Spre exemplu, dacă s-a încheiat o promisiune unilaterală de a contracta, iar promitentul refuză să încheie contractul promis, instanța poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract, la cererea părții care și-a îndeplinit obligațiile.

De asemenea, în cazul în care s-a încheiat o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, iar una dintre părți refuză în mod nejustificat, să încheie contractul promis, cealaltă parte poate solicita pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare.

Un alt remediu al neexecutării obligațiilor contractuale este reprezentat de rezoluțiunea sau rezilierea contractului.

Față de cele două este necesar, să fie făcută o distincție clară între ceea ce presupune fiecare.

Astfel, rezoluțiunea presupune desființarea contractului cu efect retroactiv, în sensul că se va considera că nu a fost niciodată încheiat, pe când rezilierea produce efecte numai pentru viitor.

Rezoluțiunea atrage după sine și restituirea prestațiilor primite până la data desființării contractului, spre deosebire de reziliere căreia nu ii este aplicabil acest regim deoarece ea poate produce efecte doar pentru viitor.

În concret, rezoluțiunea poate interveni spre exemplu în situația existenței unui contract prin care beneficiarul unei prestații a plătit integral sau parțial prețul acesteia, însă cealaltă parte, respectiv prestatorul nu și-a executat obligația de a oferi serviciul la care s-a angajat. Față de aceasta, creditorul are dreptul de a solicita, rezoluțiunea contractului, precum și plata de daune-interese.

Spre deosebire de rezoluțiune, rezilierea, poate opera cu titlu de exemplu în cadrul unui contract de închiriere, în cadrul căruia chiriașul nu și-a executat obligația de plată a prețului chiriei.

Astfel, atât rezoluțiunea, cât și rezilierea reprezintă modalități de încetare a contractului, care operează în cadrul mecanismului de tip remediu, prin raportare la neexecutarea obligațiilor decurgând din acesta.

Un alt tip de remediu al neexecutării obligațiilor contractuale este reprezentat de reducerea prestațiilor, care presupune o reechilibrare contractuală prin raportare la cauza de neexecutare invocată. Acesta, operează în ipoteza în care, neexecutarea este de mică însemnătate.

În concret, cu titlu de exemplu vom lua situația existenței unui contract de antrepriză încheiat cu o firmă de construcții în cadrul căruia a fost stabilită obligația de finalizare a unei construcții până la o anumită dată, însă aceasta este îndeplinită cu o anumită întârziere.

Față de aceasta, pe lângă posibilitatea solicitării de daune-interese, se poate cere reducerea propriei obligații corelative, respectiv a contraprestației, reprezentată de prețul plătit.

Daunele-interese, reprezintă de asemenea un remediu al neexecutării obligațiilor contractuale.

Prin acestea se urmărește, repararea integrală a prejudiciului, produs creditorului, indiferent de tipul  neexecutării obligației contractuale.

Acest lucru presupune că daunele-interese pot fi acordate ori de câte ori prestația executată nu este conformă, fie cu ceea ce s-a stabilit de către părți prin clauzele contractului, fie cu ceea ce legea impune în mod expres sau tacit, în raport de natura prestației sau specificul contractului.

Daunele-interese, sunt o consecință a răspunderii contractuale, având o funcție compensatorie, care constă în repararea prejudiciului cauzat creditorului.

O categorie aparte în cadrul litigiilor generate de antrenarea mecanismului răspunderii civile contractuale, este ocupat de cele în care instituțiile statului, în calitate de autorități contractante de bunuri sau servicii, promovează acțiuni care au la bază prejudiciile reținute în sarcina lor, urmare a controlului de audit extern efectuat de Curtea de Conturi.

Față de acest tip de litigiu vom reveni cu un material separat, în care vom puncta aspectele relevante reținute de către instanțe în cadrul dosarelor gestionate, pentru a vă oferi informații obiective și de interes prin raportare la situații juridice concrete.

 

Ce se întâmplă în cadrul răspunderii civile delictuale?

 

După cum am menționat la începutul materialului, spre deosebire de răspunderea civilă contractuală, în cazul răspunderii civile delictuale, obligația nu se mai naște în urma unui contract, întrucât acesta nu există.

Răspunderea delictuală, se naște în cazul încălcării unei obligații legale, generale, ce revine tuturor subiectelor de drept, respectiv de a nu vătăma drepturile altuia prin fapte ilicite.

În concret, acest tip de răspundere va putea interveni cu titlu de exemplu, în cazul avarierii unor rețele de utilități ( gaz, apă, canal, electricitate, fibră optică ), pe timpul executării unor lucrări din cadrul unui proiect de infrastructură rutieră.

Tot astfel, putem discuta despre o răspundere civilă delictuală și în cazul avarierii sau distrugerii unor bunuri de tip locuință, gard sau alte asemenea, produse ca urmare a unor accidente rutiere.

În fața unor astfel de situații, declanșarea mecanismului răspunderii civile delictuale, va avea la bază obligația legală a oricărei persoane de a nu aduce atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.

De asemenea tot o răspundere civilă delictuală este angrenată și în cazul defăimării, prin acțiuni de a denigrare a unei persoane fizice sau juridice, a unui produs sau a unui serviciu sau prin informații false care pot cauza prejudicii. 

 

Care sunt deosebirile de reținut în privința celor două tipuri de răspundere?

 

Răspunderea civilă contractuală:

• poate fi antrenată, doar în cazul existenței unui contract;
• cauza angajării ei este neexecutarea obligațiilor prevăzute în contract de către una dintre părți;
• remediul pentru repararea prejudiciului se stabilește tot în baza contractului;
• se poate solicita instanței, după caz, rezilierea sau rezoluțiunea contractului, reducerea contraprestației, obligarea pârâtului la executarea obligației (în natură sau prin echivalent), daune-interese.

 

Răspunderea civilă delictuală:

• poate fi antrenată, doar  în legătură cu un delict civil, reprezentat de fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, astfel cum am arătat în exemplele de mai sus;
• cauza angajării ei este comiterea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii;
• remediul pentru repararea prejudiciului depinde în mod esențial de natura lui (dacă prejudiciul este patrimonial sau nepatrimonial);
• poate fi solicitată instanței, după caz, obligarea la repararea prejudiciului, la plata unor despăgubiri, interzicerea săvârșirii faptei ilicite (dacă aceasta este iminentă), încetarea încălcării și interzicerea pentru viitor (dacă aceasta durează încă), constatarea caracterului ilicit al faptei săvârșite (dacă tulburarea pe care a produs-o subzistă), orice alte măsuri necesare pentru încetarea faptei ilicite sau pentru repararea prejudiciului cauzat;

 

Pentru apărarea drepturilor ce decurg din antrenarea mecanismului răspunderii civile contractuale sau delictuale, ne puteți scrie oricând aveți situații juridice pe care doriți să le rezolvați  rapid, comod și eficient la office@madalinamarin.ro , 0721 239 228.

Vă dorim să vă meargă din plin, să descoperiți și să obțineți calea către succes față de tot ce vă propuneți.

În aceste vremuri incerte, reușim doar împreună!